„Era pătruns complet de credință”

Sebastian Ioan Burduja a fost prezent în podcastul „ALTCEVA cu Adrian Artene”, unde și-a pus pe tavă o mare parte din viață în fața tuturor românilor. Politicianul și-a deschis sufletul și a vorbit pe șleau despre momentele dureroase din viața lui, despre clipele fericite și despre copilăria în care a făcut cunoștință cu credința și iubirea față de Dumnezeu. Ce relație strânsă a avut cu bunicul său, preotul Pricop?

Sebastian Burduja, ministru în actualul Guvern, a fost invitatul lui Adrian Artene în podcastul ALTCEVA. Politicianul a făcut mărturii emoționante din viața lui și a vorbit despre cel mai greu moment de până acum. Și-a pierdut fiica de trei ani într-un episod tragic (VEZI AICI) și a avut o clipă în care n-a mai avut încredere în Dumnezeu. Se consideră o persoană foarte credincioasă, iar asta se datorează bunicului său care s-a stins din viață în urmă cu mai bine de un deceniu. Copilăria lui a fost presărată numai cu momente frumoase, iar cel de care s-a simțit cel mai apropiat era Tata Nic, așa cum îi plăcea să-i spună bunicului său.

CITEȘTE ȘI: SEBASTIAN BURDUJA, DEZVĂLUIRI TULBURĂTOARE DESPRE FETIȚA CARE I-A MURIT ÎN 2018, LA DOAR 3 ANI. „N-A AVUT NICIUN PĂCAT, ȘTIU ASTA SIGUR”

Este vorba despre preotul Pricop, un om cu har și iubire față de Dumnezeu. Slujitorul Domnului și-a învățat nepotul, pe Sebastian Burduja, să se roage, să meargă la slujbă, să se spovedească și să nu-și piardă niciodată credința.

„Au fost foarte multe momente frumoase (în copilărie – n.red.), dar persoana de care am fost eu cel mai legat în copilărie era bunicul meu, preotul Pricop, căruia îi spun și azi – deși nu mai e cu noi de mulți ani – Tata Nic. Era absolut extraordinar și un preot cu foarte mult har. N-am mai auzit în viața mea un om care să se roage cum se ruga Tata Nic. Parcă îl sorbea pe Dumnezeu în fiecare cuvânt. Era pătruns complet de credință și de misiunea lui.

Era un preot extraordinar și întotdeauna își făcea timp de nepoți. Era un tip foarte haios. În primul rând, întotdeauna el era în reverendă. Dacă nu era în reverendă, era la costum cu cămașă, foarte bine pus la punct și cum venea în reverendă de la biserică, în sufrageria casei, jucam fotbal. Trăgea la poartă, eu eram portar și Tata Nic trăgea…